Esti intr-o lume singura, inconjurat de oameni rai. Nu, nu se naste nimeni rau, insa cu totii devenim. Suntem unul pentru toti si fiecare pentru sine.
Esti la metrou, inconjurat de oameni. Unii vorbesc, altii privesc. Voci monotone, priviri gri. Esti singur intre atatea fiinte. Lasat balta.
Cobori, urci scarile. Iti spui ca daca ti-ai rupe coloana, doi dintr-o mie ar intoarce privirea. Vezi chipuri schimonosite de tristete. Oameni ce se grabesc, oameni ce te urasc. Si nu are nimeni un motiv pentru acest masacru al individualitatii.
Esti pe strada, nu privesti decat la trei pasi in fata ta. Ai capul plecat, privirea trista. Nu poti sa nu iti spui ca arati asemeni lor. Un zombi ce inca are pielea intreaga, carnea neputrezita si gura-nchisa. Un zombi constient, condus de monotonie.
Cu totii incercam sa ne gasim un viitor. De mult nu am mai purtat o asa discutie.
"-Ce vrei sa fii in viitor?"
Astfel de intrebari mi se puneau la varsta jucariilor. A fericirii. Cu totii ne doream ceva special, inocenta salvandu-ne de la normalizare.
"-Vreau sa fiu astronaut! Vreau sa zbor! Vreau sa fiu Superman!"
Si cei din jur zambeau cu ochi tristi, inecati in nostalgie.
"-De-ai vedea tu ce te-asteapta..."
Dar, pe parcurs, visele ni s-au stins. Am inceput sa tintim tot mai jos.
Oamenii simt apropiere amortii si zambesc.
"-Nu face asta! Ai fi putut sa te ranesti! Puteai sa mori!"
"-Eu nu o sa mor niciodata!" ai fi zis cu vocea de copil.
Dar timpul trece, luand cu el orice urma a copilariei. Raspunsul standard devine "-Oricum o sa mor.". Si murim. Pe interior, fie fizic, fie moral, murim, ne stingem asemeni unei lumanari. Poate ca ne nastem norocosi, frumosi, inteligenti. Flacara pasiunii se aprinde-n noi doar cand suntem modelati asemeni celorlalti. Flacara vietii arde, ne topeste. Devenim mai mici, in gandire. Aratam trist. Suntem la capatul puterilor si plutim in batranete asemeni unui fitil ce asteapta sa se stinga in ceara topita.
Ne stingem.
Isi alunga brutal gandurile. Aprinde tigara, inspirand ca un om abia scapat de la inec. Ochii ii joaca feste, vede oameni ce zambesc.
"Cine sunt eu sa judec?"
Si isi continua drumul, discriminand intr-o maniera scrupuloasa. La o adica, ea are capacitatea de a face diferenta. Si la ce bun!?
"Esti singur."
E un limbaj delirant de surdo-muti tacaniti.
