" E oarecum absurd." isi spune fata, incheindu-se la sireturi.
"Cu totii fugim de singuratate, ne ascundem de tristete. Insa asta ne defineste. Suntem nascuti plangand, niste fiinte slabe. Suntem fragili, de la prima geana ce se-odihneste asupra irisului cristalin, pana la ultimul scancet de inainte de a adormi.
Tristetea e determinata de singuratate, printre multe altele. Si singuratatea a nascut filozofi."
Isi aprinse o tigara, tragand cu nesat din ea. Dintre numeroasele ei vicii, acesta i-a ramas acut tatuat in piele, in fiecare celula.
"Singuratatea ne face viata mai frumoasa. Daca am ignora, pentru o secunda, acea senzatie de scufundare a inimii intr-un abis nefast, am observa ca fiece lucru, fie cat un ac de mic, ne face sa zambim. Singuratatea ne scoate bestia la suprafata. Acea bestie ce se hraneste cu fericire, tanjeste la ea si o invidieaza. Incalcam toate poruncile si ne facem vinovati de orice pacat, si toate astea cand suntem singuri.
Si totusi, de ce ne e frica de singuratate? In definitiv, nu putem sa traim fara pacate. Desi si mie imi e teama; nu vreau sa raman intre doi pereti, intre cer si pamant, hoinarind aiurea asemeni unei frunze scorojite suflata de vant. Nu vreau sa imi am posibilitatea de a imi da masca jos."
Isi stranse paltonul pana la ultimul nasture, o mana tinandu-i esarfa ce ameninta a se desprinde din jurul gatului, iar cealalta strangand la piept niste foi invechite, scrise dezordonat.
"Aparem pe lume cu un singur scop: acela de a descoperi ce scop avem. Dar scopul asta, scopul e individual. Nu poti copia ideea altcuiva, doar pentru ca nu ai starea necesara. Nu se poate pune problema de asa ceva, pentru ca avem numai o viata; nu ne permitem sa irosim timpul pe giumbuslucuri.
Si singuri o sa fim mereu, oricat de multe persoane ne-ar inconjura. Gandurile noastre ne vor ucide usor, asemeni cancerului. Prefer sa nu fiu inconjurata decat de fum. Fumul nu imi vorbeste, nu ma amageste; nu e perfid, e doar acolo, plutind in nefiinta.
Imi place singuratatea. Ma face sa realizez cat de infimi suntem, ma face sa zambesc."
Ei ii pare ceva logic: singuratatea, determinanta a tristetii, o face fericita.
