Am tot cautat un inceput pentru o ora sau doar un minut, dar
in miez de noapte mi-e greu sa exprim ce am in gand.
Te-am
visat, baiete, si nu ti-era bine deloc. Devenisei o oaie indoctrinata, un biet
idealist tampit. Aveai un mentor de doi bani, tin minte doar ca avea niste ochi
neclari, nu tristi; opaci, de parca iadul insusi s-ar fi ascuns dupa ei. Incerca
sa-mi explice aiureli despre iubire, Univers si existenta, iar tu stateai ca un
orfan, privindu-l ca pe singura scapare, un bilet de parasire a nestirii. Cum
ai putut sa stai doar si s-asculti cum delireaza un nonsens?
Poate
c-a fost doar un vis, insa o sa ii port pica eului tau mereu. Ce eu prost!
Mereu
ai fost o fire boema, asta tin minte. De cate ori te vedeam, parea ca lumea
intreaga si-a sa existenta te apasa pe umeri, insa stiai sa iti porti masca.
Erai tot un zambet!, dar unul ca de Monalisa. Nu te intelegeam nici pic, insa
ma regaseam in tine. Erai un suflet firav, sub carcasa de fier deghizata-n
miel.
Si ai
iubit o fata… ai iubit-o si stiu sigur ca inca o iubesti, poate cu mai multa
pasiune ca acum ceva ani. Ai tinut-o langa tine, te-a calcat in picioare si ai
redobandit-o.
In
fine, iti spun doar ca mi-e dor de tine. Cred ca in timp, fara sa vreau, personalitatea
mea s-a construit asemeni alei tale; nu s-a modelat in lut, a fost doar ceva
nedefinit, ce a avut nevoie de o dalta.
Incep
sa raman fara hartie, iar pixul tatueaza in carne, adanc. Sper ca esti bine.
Eram la mare, parca, in vis. Pastorul tau purta un bat
ascutit dupa el, zicea ca il apara de ursi.
Ma stii doar, sunt pacifista pana la prima palma, insa pana
si-n vis am vrut sa i-l infig prin scalp pana in cealalta parte a craniului.
Cine se crede el sa imi distruga modelul?!
Asta e
ultimul petec de hartie, ai grija de tine! Sper ca increderea in sine inca ti-e
cel mai bun prieten, chiar daca uneori te loveai de ziduri, de cate zece ori la
rand, cu fruntea.
Pana la urma, se faramitau, pentru ca asta erai tu.
Un om idealist.
