Fata isi deschide jurnalul, zambind. Viata, in ultimele cateva luni, nu i-a mai intors spatele. A inceput sa vada lumea prin niste ochelari de soare, unii de culoarea capsunei. Si-a mutat viata, si-a schimbat perceptiile.
"Da, vreau sa invat ce inseamna sa iubesti, dar nu cu un pret... O iubire inocenta, nu un sarut intr-un club sau o privire murdara. Vreau sa iubesc si sa fiu iubita, nu pentru ceva anume, pentru ca astfel ar fi iubire cu interes. Vreau sa iubesc fara motiv, sa fiu iubita asemeni.
Nu vreau sa iubesc niste ochi, buze, un parfum, niste haine sau cateva gesturi.
Nu ma intereseaza un Fat-Frumos prost. Nu-mi pasa.
Doar vreau sa fie sincer, poate putin timid. Sa imi zambeasca fara sa ascunda ceva, sa imi spuna daca arat rau, mananc dezordonat sau sunt neatenta. Sa ma certe daca beau, nu pentru ca tine la sanatatea mea, ci pentru ca nu vrea sa am constiinta incarcata.
Vreau sa fiu tratata asemeni unui copil, vreau sa primesc un iris fara motiv.
Si daca in viata o sa primesc asa iubire, o sa ma straduiesc sa il fac cel mai fericit.
Nu-ti cer averi, comori sau sacrificii. Vreau sinceritate, si, asa cum tu imi vei fi, iti voi fi si eu tie.
O sa stam la umbra, fara pic de machiaj, haine pompoase sau parfumuri scumpe. O sa mancam inghetata la un leu, iar eu o sa te mazgalesc pe fata. O sa ne desenam cu markerul pe maini unul altuia, si le vom tine impreunate pana cand unul dintre noi se va impiedica. Atunci celalalt o sa rada, iar apoi ne vom imbratisa.
Ne vom simti din nou adolescenti, furisandu-ne de ochii lumii la o plimbare noaptea.
Si, atunci, voi spune ca iubesc. Am mai spus-o de doua ori, si atunci m-am inselat.
Eu nu iubeam un adevar, ci o iluzie.
Vino, darama-mi zidurile ce le-am ridicat in timp, cu fiecare dezamagire, fiecare ora plansa sau luni de singuratate. Sfarama-le, treci dincolo de ele si-apoi cladeste-le la loc. Astfel, tu vei fi singurul care va sti cine sunt cu adevarat.
Si, poate, cand te vei plictisi, vei intalni pe cineva mai bun sau de voi face vreo greseala, tu o sa-mi spui, iar eu iti voi multumi si voi incerca sa iti fac plecarea mai usoara. Voi darama chiar eu acele ziduri cladite peste noi, iti voi intinde covor peste si iti voi inapoia tot ce ti-am furat. Fiecare zambet, sarut, imbratisare... Ti le voi da inapoi, sa le daruiesti atunci cand vei simti nevoia. Nu iti voi purta pica, pentru ca nu o sa fie vina ta.
Iar in cele din urma, te voi imbratisa in prag de despartire si-ti voi sopti "Fii fericit!", zambind.
O sa fii ca un oaspete in inima mea. Cu putin noroc, te voi avea langa mine suficient timp cat sa iti pot oferi fericire.
Dar, pana atunci, iubitul meu necunoscut...
Fii fericit!"
Isi inchise jurnalul, oftand. A ajuns de unde a pornit, in momentul vietii in care spera la implinirea existentei sale prin iubire. Si, desi acum ceva timp ii parea prostesc, acum nu... nu o mai deranjeaza. Macar asa, inima va incepe sa ii bata iar, ca in copilarie. Ca in momentul in care a primit, la 5-6 ani, un pupic pe obraz si s-a ascuns dupa fusta mamei.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu