Unu

Sta intinsa in pat, privind tavanul. O bucata se curata, alta sta sa pice. Peretii sunt galbeni, de mucegai si fum. Vantul bate. Si geamurile tremura. E un fior de raceala ce o cuprinde,batandu-si aripile inghetate asemeni unui future.

     “Nimic nu mai e la fel” isi spune, oftand.

Inchide ochii, cat de strans poate. E o fiinta plapanda. Isi ascunde neputinta in spatele nepasarii. Ignoranta ii devine o a doua fiinta. Nu se recunoaste. Isi trece mana prin par, isi scarpina gatul. Nu intelege. Nu vrea sa inteleaga.

     “De ce imi faci asta?” urla in surdina, strangand ochii puternic.

Nu vrea sa se lase controlata de emotii. In definitiv, ea le creaza. Ea o sa le stapaneasca. I se pare imposibil sa inteleaga.

Ofteaza din nou, intorcandu-se pe o parte. Patul, patura, perna. Toate miros a gri. A tristete. Lacrimile se strecoara printre gene, asemeni vantului ce-i trece pana in oase. A avut tot ce si-a dorit. Inca ar putea sa aiba, dar soarta-i e potrivnica. Nu o sa accepte asta. Nu o sa renunte. Va face tot ce-i sta in putinta pentru a ajunge din nou langa fericire. La un stadiu de aproape-fericire.

Da din cap nemultumita. In coltul drept al gurii, buza superioara freamata. Exasperata, lasa afara tot aerul ce l-a tinut captiv pana atunci. Umerii i se zdruncina de tuse convulsiva. A pierdut. A dat tot ce avea si a primit un sut in schimb. Inca mai are vanataile pe coaste sa si-o dovedeasca. Doar ei, pentru ca atat detine. Un corp, o papusa de carpe prost cusuta.

Mainile cauta un pachet. E intuneric, iar becul sta spart langa piciorul patului. O flacara. Fum. Durere.

E o fetita cu chibrituri.