Sapte. O face sa vrea sa isi revina. Poate ca o sa scape.
Poate ca… o sa aiba un viitor. E tanara, e in viata. E moarta pe interior.
Nu se intelege. Nu se intreaba nimic. Nu se vrea. E
intr-o stare deplorabila si-si spune asta in fiecare secunda. Vrea sa manance,
dar… Dar ce? Ce i-ar putea hrani fiinta atat de secata? Secata de vlaga, de
constiinta…
Ea are schizofrenie. Ea sufera, si e o suferinta
penibila. E oribil de singura. E intr-o lume a ei, o lume in care toate au mers
prost. In care nimeni nu i-a intins o mana.
Ea n-are noroc, nici in viata, nici in iubire, nici in…
Nimic. E doar o carcasa goala. Pustiita de orice licarire de viata, orice
farama de vlaga. Si-si plange plamanii intr-o incercare clara de a se ridica.
De a-si face curaj.
Camera era ca inainte de a lesina. Era un decor trist, ca
dintr-un film de scurt metraj. Peretii galbeni? Tot acolo, poate putin
murdariti de fum. Patul ars, tabloul cenusiu, sangele… Toate se afla in acelasi
loc.
E singura. E singura. E singura, si asta o intristeaza. O
deprima. O ucide.
Nu crede in sentimente. Nu crede in suflet. Crede doar in
creierul ei, care acum o dezamageste… O lasa balta. A lasat-o de mult. Ii joaca
feste. i-a facut-o de data asta, in ultimul an i-a jucat o festa malitioasa.
Isi simte inima pulsand. Nu i s-a intamplat de un car de
timp. Secunda cu secunda, isi numara bataile inimii. Se intreaba daca e din
cauza pozei.
Poza? A gasit-o sub pat. Trezindu-se din lesin, din
spasme si flash-back-uri, primul lucru pe care i-au cazut ochii a fost acea
poza. A lui. Facuta de ea, cand el dormea. Si, Doamne!, cat ii lipseste...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu