Cinci

Se retrage. Umbra i-a zâmbit sadic. O urmăreşte de acolo, de pe perete, nemişcată. Îi ştie toate secretele. Dinţii ca de rechin stau răsfiraţi într-un râset mut. Doar ochii, două boabe de piper negre, mici, infinit de mici... Doar ochii se mişcă.

Fata e sigură că dacă umbra ar avea o faţă, ar fi încărcată de riduri malitioase. Ar fi atât de încreţită, încât doar ochii mici, prinşi în orbitele imense, s-ar mai zări.
     "Ce vrei? Lasă-mă în pace!"
Ea pică în genunchi, umbra rămânând nemişcată. Asemeni unui stâlp în adierea vântului, umbra nu se clinteşte. O priveşte doar, un aer rece de superioritate făcându-şi loc în privirea ei.

Fata cedează.
     "Te urăsc! Mi-ai transformat realitatea-ntr-o pată de ulei!"
Nu îşi ia privirea de pe umbră, pipăind cu mâna în spatele său. Biroul negru, negru de fum, negru, ars scrum, zace lângă pat, sau ce-a rămas din pat. A găsit! A găsit scăparea.
Un ac.